Mixed fillings ... cu Apple vs PC (Microsoft) - part 2

Am inceput sa povestesc despre cum vad eu produsele si campaniile Apple in lumina comparatiilor cu PC-ul (a se citi Microsoft peste tot :) ).

De ce spun asta? PC = Microsoft? Nicidecum. Dar urmarind campaniile de publicitate ale Apple nu poti sa nu intelegi ca principala tinta este .... Microsoft.

Dar sa ne intoarcem la problemele cu care am inceput: mirarea mea privind fervoarea cu care este aparat un Mac de catre fani si mai ales de ce am ales eu sa nu achizitionez un Mac. Sunt destul de mirat de virulenta argumentatiilor fanilor Apple privind capacitatile sistemelor si mai ales virulenta atacurilor la adresa altor produse similare. Pot sa inteleg faptul ca un Mac are hardware de calitate - este clar din punct de vedere al componentelor situat in partea de sus a gamei de performanta. Pot deasemeni sa inteleg ca design-ul - acest aspect "cool" - face ca sa fie apreciat, atat hardware cat si software. Pot sa apreciez evolutia in timp (vezi si blogpost-ul mai vechi) a sistemului de operare si a usurintei si placerii de utilizare. Toate acestea sunt argumente in favoarea unui Mac. Dar ... si incep sa repet (sau sa sumarizez) ceea ce reprezinta argumentele in defavoarea unui Mac si a sistemului sau de operare. Voi incepe prin a spune ca nu aduce mai multa incredere in siguranta de operare - stiu argumentele fanilor: Microsoft si al sau Windows are foarte multe probleme de securitate si trebuie sa aplici patch=uri mereu. Dar mai stiu ca in anul acesta mult aclamatul (de catre fani) OS-X a adunat mai multe patch-uri de securitate (eu as zice ca foarte multe pentru in sistem "secure by design"). Argumente pentru afirmatia mea? Am sa insir lista de patch-uri din septembrie: Security content of QuickTime 7.6.4 (link aici), Security Update 2009-005 (Mac OS-X 10.4 - 10.5) (link aici) si nu in ultimul rand Security content of the Mac OS X v10.6.1 Update (link aici). Parerea mea e ca e o lista lunga. Si nu-mi inspira incredere. Nu mai multa decat un windows si pomelnicul lui de fixuri de securitate - asta in conditiile in care toata reclama Apple sustine in continuu ca e un sistem "sigur" - "cel mai sigur". Nu prea cred.

Dar sa continuam. Voi continua sa vorbesc despre pret. Ah, banul ... si ma astept la explicatii de genul: e un produs de calitate de asta are un pret premium. Din nou ... sunt sceptic. In toate sunt exact aceleasi componente pe care le gasesti in alte laptopuri cu aceleasi specificatii. Deci nu sunt mai de calitate. Aaaaaa, vorbim de aceleasi specificatii. Acelasi tip de procesor, memorie, hard-disk ... si lista continua. In conditiile astea ... gasim oferte ale altor firme ... la preturi mai mici (nu, nu la 700 USD) doar ca nu poarta eticheta cu marul muscat intr-o parte. Si atunci ma intreb pentru ce platesc eu diferenta de pret? Pentru firma, pentru un sistem de operare superior (hmmm, am mai auzit asta, dar nu tine), pentru .... aspectul "cool"? Pesemne. Calitatea nu da pe spate (am mai auzit cum ca fanii isi folosesc vechile laptopuri de acum 5 sau 6 ani - sigur, si eu am in debara primul meu desktop, un AMD 5x86 la 75MHz care merge, da merge si acum dar consuma curent degeaba daca l-as porni, merge cu Ms-Dos 6.2). Daca longevitatea nu e un argument de calitate ... atunci poate altceva ... nu prea am mai auzit de la ei altceva. Atunci trebuie sa fie gama de software pe care o are Mac-ul si care e fenomenala. .... Am luat o pauza. Trebuia sa ma hlizesc. Nimic nu bate diversitatea care exista pe PC, fie ca e pentru Linux (orice flavour), fie ca e pentru Windows. Apple e doar o gluma in fata ceea ce inseamna soft, varietate, disponibilitate, si de multe ori calitate in multe ramuri (home, business, you name it). Si nu-mi spuneti ca nu stiu ce vorbesc. Stiu. Prea bine. dezvolt soft de mai bine de 10 ani.

Cred ca am spus destule. Nimic din cele de mai sus nu ma indeamna sa cheltuiesc mai mult decat necesar pentru un computer, fie ea chiar si "cool".

Am cazut in aceasta capcana acum un an cand am facut gestul de a achizitiona un iPhone 3G. E un device "cool". Si imi place modul in care au reusit sa il realizeze, finiseze. Si usurinta de utilizare este inca un atu. Si ... am cam terminat argumentele. Incep apoi sa-mi vina in minte nemultumirile si dezamagirile. Trebuia sa ajunga sistemul de operare la versiunea 3 (si sa treaca 2 ani de la lansare) pentru ca sa pot sa trimit un MMS sau sa pot sa fac forward la un SMS? Celelalte telefoane "uncool" stiau sa faca asta de acu 10 ani. I-au trebuit 3 versiuni aceluiasi OS ca sa poata sa implementeze un copy/paste pe un smart-phone? Si astea nu ar fi toate. Toata politica de inchidere si restrictionare a ce poti executa pe telefon .... errrrr, smartphone. Nu fac decat sa-mi creasca dezamagirile. Sa va mai zic. I-au trebui 3 versiuni de Os a sa poata sa aiba o agenda a apelurilor efectuate sau receptionate decenta (prin asta inteleg ca pot si eu sa imi dau seamna cand a fost, zi, ora, si cate au fost, 1, 2, mai multe). Pai am mai avut 5 telefoane inainte de asta care stiau sa faca asta de la pornire ... si nici nu au costat atat si nici nu m-au dezamagit asa de tare. Inca ma minun de ce nici macar la a 3-a versiune de OS un iPhone nu e in stare sa aiba un calendar decent in care sa pot marca zile de nastere si (advanced feature) a o lega de o persoana din contacte. Ce e atat de fenomenal in lipsurile astea? Dezamagirea mea creste pentru ca descopar cate ceva care lipseste, o functie sau alta pe care alte telefoane din aceasi gama - smartphone - era executata foarte bine, si ma uit mereu in urma la cat de mult este promovat acest telefon - e mult sub publicitatea facuta, parerea mea. Si ca sa inchei aceasta lunga carcoteala cu inca un fapt care imi aduca inca putin gust amar pe limba relativ la produlele Apple, sa va dau inca un exemplu de publicitate care dezinformeaza. In pagina de aici se gasest detaliile de "Security content of iPhone OS 3.1 and iPhone OS 3.1.1 for iPod touch". Toate bune si frumoase, ultima versiune de OS vine cu imbunatatiri de securitate (ceea ce imi aduce aminte ca ii lipseau, chiar daca era "secure by design". mdea). Printe update-urile prezente sunt si cele pentru browserul incorporat: Safari 4 Mobile. Un aspect foarte interesant (folosit si ca material de marketing si publicitate) este ca aceasta versiune are functionalitati anti-phishing (incercarea de a induce in eroare userul ca se afla pe un site sigur si sa il determine sa furnizeze informatii personale de valoare - cum ar fi un numar de card bancar si pin-ul pentru accesare). Dezamagirea si mai mare a venit citind un articol de la "The Register" (link aici) ce dezvaluie descoperirile unor firme de securitate: functionalitatea care ar trebui sa ne apere si e nou introdusa ... nu functioneaza. Deloc. Va las sa cititi ultimele 2 paragrafe din articolul mentionat (sublinierile imi apartin).

Researchers at Mac security provider Intego report the same finding. "We find it interesting that Apple has added this feature, but we're confused as to why it simply does not work," they write.

To be fair, the iPhone isn't the only smartphone that fails to warn users when they're about to visit a phishing site. But as far as we can tell, Apple is the only manufacturer claiming to protect users from the threat. The issue here is the empty promise of a phishing filter, which gives users a false sense of security.

Peace.

Mixed fillings ... cu Apple vs PC (Microsoft)

Sunt cateva luni bune de cand urmaresc o disputa interesanta in blogosfera, comments, tweets si alte rss-uri. A inceput prin martie cu o mult disputata reclama postata de Microsoft (the "Lauren" ad). Si ce razboi al comentariilor si raspunsurilor, si raspunsuri la raspunsuri ... si justificari si comparatii si multe altele. Interesanta (gasesc eu) este fervoarea cu care fanii Apple apara produsele si se agita in a explica cat de superior calitative sunt toate rezultatele firmei din Cupertino - atat desktop, cat si laptop. Nelipsit din gama de argumente este: "calitatea intotdeauna costa mai mult" sau "ai dat 700 USD pe un laptop PC, ai obtinut ceva care e chiar de banii astia, nimic in plus (poate doar mai multe probleme)".

Inainte sa imi exprim parerile vreau sa pun in scris o serie de fapte, realitati pentru a putea judeca afirmatiile mele in context (incerc sa evit presupunerile si concluziile false). Prin urmare, am "ceva" experienta in ceea ce priveste universul IT: mai multe de 10 ani lucrati in industrie ca dezvoltator software, mi-am asamblat singur desktop-urile de lungul vremii (vreo 5, 6), am lucrat pe toate mediile: DOS, Windows, Linux, diverse Unix-uri, Mac OS (chiar si pe vremea cand versiunile lui se numarau cu un singur digit - like 8, 9). Am (like in I own) produse Apple - iPod-uri si un iPhone 3G (am sa prezint mai jos motivele pentru care nu detin nici un computer fabricat de Apple). Deasemeni, sunt gamer (asta ar insemna ca imi plac jocurile video si ca imi consum timp cu ele), iar acest argument conteaza, deasemeni, ma pregatesc sa explic.

Astea sunt faptele care definesc contextul.

Pornind de la reclama postata de Microsoft (cum sa cumperi un laptop cu ecran mare - preferabil 17 inch - de maxim 1000 USD) am citit o multime de comentarii. In reclama, protagonista face o afirmatie interesanta: "seems that i'm not cool enough to be a Mac". Aceasta afirmatie impreuna cu finalitatea de a cumpara un notebook de 700 USD produs de HP in defavoarea unui Mac a starnit multe comentarii in perioada urmatoare publicarii reclamei. Acum urmeaza parerile mele - si as fi incantat sa fie tratate ca ceea ce sunt, niste pareri personale.

"I'm a Mac and I'm cool" e una dintre frazele cheie ale unei campanii mai vechi (deja) a Apple despre linia sa de computere. Nu contrazic, pentru este poate cel mai puternic argument in ceea ce priveste produsele. Chiar sunt "cool", design-ul minimalist, functional, usurinta de a le folosi, sunt toate argumente in favoarea produselor Apple. Si asta este una dintre trasaturile marcii, trasaturi pentru care platim (in opinia mea) un pret destul de piperat.

Acest lucru ma duce la al doilea element din lantul de argumente care sunt vehiculate pro si contra in razboiul Mac vs PC (Microsoft). Pretul produselor Apple ar fi justificat de calitatea acestor produse. Hmmmm. Aici pot sa ma indoiesc putin si am si argumente. Doar un mic detaliu (nelegat de computere), calitatea mp3 playerului de la Apple nu difera de cea a unui produs similar al Sony, Creative si altele. Carcasa nu rezista mai mult, materialele nu sunt mai de calitate - zgarieturile ecranului iPod-ului sunt la fel de usor facute ca si pe Creative-ul prietenilor mei. Castile mini de la iPod sau iPhone au un design cool (alb, minimalist, stilat) - ma dor urechile de la purtatul lor (unul dintre motivele pentru care le-am schimbat), iar calitatea audio .... sa avem iertare, dar castile mini Sony pe care le-am cumparat acum 4 - 5 ani si m-au costat jumatate din pretul celor vandute de Apple, functioneaza si acum si se aud cu mult mai bine decat cele "cool" ale iPodului. Si detaliile de genul asta nu se opresc aici. Designul tuturor calculatoarelor Apple este extraordinar (din nou, parerea mea), dar calitatea componentelor interne este identica cu cea a componentelor pe care le pot cumpara de pe piata (cu aceleasi specificatii) si cu care pot construi un computer identic (tehnic vorbind). Vreti sa discutam pretul? Apple este mult mai scump. De acord, nu e la fel de "cool". Si nu ruleaza OS X.

Al treilea argument. Tocmai l-am adus in joc ... nu ruleaza OS X. Correct. Nici un PC nu ruleaza OS X si nici nu poate rula fara ceva tricks and tips. Si mai ales nu fara a incalca EULA Apple in ceea ce priveste sistemul lor de operare. Marea majoritate a fanilor Apple si Mac OS X aduc acest minunat argument - marele sistem de operare, perfect, infailibil, usor de folosit, "cool" - oups, iar am adus vorba despre asta. Da, e "cool", dar lucrurile incep sa se restranga. Nu neg cum ca ar fi usor de folosit. chiar este, si mi-a placut interfata curata pe care o are si feature-urile. E unul dintre marile atuuri. Infailibila nu este. Si nu putine sunt comentariile si posturile pe forumuri care se plang de problemele mai mari sau mai mici care apar in OS. A mi se argumenta ca si Windows-ul are multe probleme nu reprezinta decat o atitudine de gradinita (si nu de putine ori am intalnit aceasta imaturitate in comentariile de pe internet). Ca sa nu mai comentez despre argumentul cu perfectiunea - un sistem sigur "by design". Yeah, right. Un Mac nu are nevoie de firewall sau de antivirus pentru ca este securizat de cand il deschizi prima oara. Nimic mai fals, si cred ca ma repet spunand ca a argumenta cu Windows are mai multe "gauri" nu-mi inspira maturitate. Simplul motiv ca nu mai departe de o saptamina in urma am citit despre un update de securitate publicat de Apple (link here) cu aprox 18 fix-uri pentru versiuni intre 10.4 si 10.5.7 ale OS X (da ... chiar despre sistemul de operare este vorba) care permit crasharea computerului sau chiar executarea de cod arbitrar pe Mac-urile care doar ... browse-aza un site cu continut malicios. Ce este interesant e ca o parte destul de importanta a "gaurilor" de securitate ale OS X erau in procesarea imaginilor - de toate formatele. Nice ... nu-i asa.

Toate aceste detalii, si nu le-am epuizat aici, nu ma determina sa acord mult mai multa incredere unui Apple Mac .... daca privesc aceste aspecte si ma uit apoi la pret. Si astfel ... ma gandesc la argumentul reclamei Microsoft, acela ca poti gasi produsul care ti se potriveste, atat functional, cat si financiar poate mai des in alta parte decat la Apple.

Am sa continui argumentarea mea in alte posturi, caci sunt multe de spus despre acest mini razboi intre cele dou platforme.

A venit primavara

Desi as putea spune mai bine: a venit vara ... caldura s-a instalat cu maxime "interesante", cel putin pentru luna mai. Nu foarte interesante sunt minimele de peste noapte - dimineata simt ca este mai si nu iulie. Peste zi insa ... este un inceput de vara autentic ... peste 30 grade celsius in multe zile ... prea repede arde soarele. Insa natura se bucura din plin de soarele calduros si in putinele parcuri ale Bucurestiului se aduna o multime de lume.
Am iesit in cismigiu in ultimele saptamani sambata sau duminica si m-am bucurat de primavara si de soare, de verde si de o cafea placuta sorbita impreuna cu persoana iubita. Ceea ce mi-a bucurat ochii (mie si celorlalti vizitatori) au fost lebedele din iazul de linga izvorul lui Eminescu (nu va ganditi la mancat ceva lebede fripte ... gardienii sunt cu ochii pe voi).

Privelistea unor lebede negre este extraordinara, cu atat mai mult cu cat sunt si lebede negre si lebede albe. Contrastul culorilor este interesant ...

Tot parcul este viu, si pentru un iubitor de natura este placut sa vada cum totul traieste.

Am fotografiat lebedele, am incercat sa surprind natura in momentele ei vesele si am simtit cum totul ma relaxeaza si ma linisteste.

Multumesc draga mea, ca ma aduci de fiecare data in parcul in care ne-am gasit momentele de reverie in mijocul naturii intr-un Bucuresti aglomerat si chinuit (mult prea agitat). Tie iti dedic acest minunat moment surprins in Cismigiu.

amintiri din copilarie

Cand copilaresti intr-un oras ca cel in care am copilarit eu, nu ai cum sa nu fii visator...fiind un oras mic, in care toti se cunosc, toti sunt "fata / baiatul lu' Xulescu din deal sau din vale / din centru sau periferie", nu iti permiti luxul de a fi uracios sau rautacios, fie doar si de teama "gurii lumii" - cel mai de temut legiuitor al oraselelor mici. In adolescenta ma multumeam sa visez la feti frumosi (chiar frumosi ii vedeam atunci: inalti, bruneti, cu ochii verzi si buze senzuale...si uneori cu un bonus dat de gropite jucause care sa ii impodobeasca zambetul) si sa imi traiesc copilaria. Intuiam eu ca o sa am timp suficient pentru a suferi din dragoste, pentru a ofta amorezata dupa diversi zburatori. De atunci imi amintesc de un bun prieten...de care toata lumea ma “acuza” ca sunt indragostita; nu de alta: dar era varsta, el era genul mai retras care nu se incurca cu toata lumea...si gura lumii acolo unde nu stie, inventeaza. Asa era si cu noi. Si poate nu greseau prea tare...simteam ceva aparte pentru el. Dar nu era ceva fizic....de pe atunci preferam baietii mai "impanati" in locul celor scheletici. El era slabutz, dar cu o figura interesanta, conturata de niste buze carnoase si o voce grava. Oricum, pe el il simteam un suflet apropiat de al meu. Stateam deseori impreuna in foisorul din curtea lui sorbind un vin rosu (productia casei) si ascultand muzica veche pe care o mostenise cu mandrie de la sora lui. "where do you go to my lovely, when you're alone in your had...." ascult si azi cu drag melodiile si imi amintesc de intalnirile noastre boeme: cate carti am comentat cu el, cate mistere am deslusit impreuna...am fost si la un film impreuna "great expectations"; si acum ma uit cu placere la el cand e difuzat, desi povestea ramane mereu aceeasi. Cand a plecat la bucuresti (el fiind cu un an mai mare) ne mai vedeam in weekend si imi povestea cum e acolo. Se interesa cum stau cu studiul (el e unul din cei care intotdeauna a avut incredere in mine si in ce pot eu sa realizez), imi spunea ca ma asteapta in capitala sa imi arate parcurile, sa ma ia la concerte, sa ma ocroteasca in viata de student...si asa a fost. El m-a dus la primul meu concert cu Vama Veche (mare dragoste mare pe vremea aceea). Am si acum autograful de la Tudor Chirila pe un pachet rupt de ASOS; eram disperata ca toate fanele venisera cu carnetele, foite pentru sesiunea de autografe, numai eu, copil nestiutor, am venit la mine doar cu emotia in suflet si fluturasi in stomac, dornica sa particip la primul meu concert. Dragul de el, si-a scos tigarile din pachet, la desfacut frumos cat sa poata fi folosit si m-a impins in fata idolului meu sa imi iau premiul...
acum el este casatorit si are doi copilasi: mihai, un puiutz mic nascut anul trecut in vara si miruna, o papusica cu carlionti blonzi si gropite (dupa cum puteti vedea)

intre aparenta si esenta

merg pe strada si vad o multime de oameni care se plimba tinandu-se de mana. de multe ori ma trezesc ca ii invidiez (sau mai bine zis ii admir) pentru imaginea pe care mi-o lasa. dar oare chiar asa e, chiar sunt fericiti? e greu de spus dintr-o singura privire


de-a lungul timpului am cunoscut multe cupluri care desi pareau perfecte si "erau impreuna" de multi ani (in jur de 8 - 10 ani) se destramau si lasau in urma multa tristete si cioburile unei vieti in doi...de-a lungul timpului am sters lacrimile amare ale prietenelor parasite si am raspuns cat am putut eu de bine la intrebari absurde precum "de ce-a plecat" sau "ce are aia si eu nu am". de fiecare data incercam sa pastrez vie speranta in "dragoste", in acel sentiment pur care se poate naste intre doi oameni. de cele mai multe ori poate o faceam si pentru mine: aflata in asteptarea acelui zburator cu negre plete care sa imi fure inima si care sa imi dea "turburarile si tanjirile iubirii" aveam nevoie sa cred in dragoste.

(nu pot sa nu ma amuz...acum cand scriu ma aflu la o masa, in benzinaria Agip din fata CNAS si scriu la un laptop mic care atrage privirile celor din jur. salul care imi acopera umerii nu face decat sa sporeasca misterul si sa intrige privirile masculilor care beau o cafea sau un suc la mesele din apropiere)

deunazi am incercat sa ascult si sa sfatuiesc cat mai bine o prietena care era incercata de indoiala. nu era un "caz" atat de complicat sau de neinteles, dar ma bulversa imaginea pe care o aveam eu despre acest cuplu:o frumoasa poveste de dragoste care dupa multi ani se concretizeaza in nunta. ba mai mult, de cate ori am avut ocazia sa "socializez" cu ei imi pareau indragostiti, dar nu genul acela de porumbei care stau cioc in cioc tot timpul sau in care ea este tot timpul peste el, ci dintre cei care inca mai apreciaza o plimbare de mana cu persoana iubita si un zambet complicitar aruncat din cand in cand.

dar in fiecare dintre noi exista un sambure de indoiala, mai ales atunci cand nu este totul asa cum am dori la persoana iubita. dupa o perioada mai lunga de convietuire, in anumite situatii, descoperim poate reactii (sau lipsa lor) care nu se potrivesc cu asteptarile noastre. lucruri marunte ca "eu vreau sa ma plimb prin parc si el vrea sa se uite la fotbal" sau "eu vreau sa merg prin magazine si el nu vrea", "mie imi place la munte si lui la mare'' pot deveni intr-un moment de oboseala un capat de lume. de cele mai multe ori picatura care strica totul este un termen de comparatie. fie ca il comparam pe cel drag cu un fost iubit, o posibila idila sau chiar cu sotul / prietenul unei bune prietene, intotdeauna ne lasa cu un gust amar. si ca tabloul sa fie complet, putem arunca in mijlocul unei discutii aprinse "cutarescu cum a putut sa faca asa si tu nu". ce nu realizam in acel moment ( si tragic este ca nici dupa) este ca acel "cutarescu" invocat de noi poate are multe defecte si poate in orice alta situatie reactia lui nu este cea dorita. sau poate nici nu il cunoastem suficient de bine pe acel "cutarescu" incat sa stim cum ar reactiona in alte situatii; stim doar ca acele lucruri care ne nemultumesc la cel drag, la el ne placeau. sau poate acel cineva stia mai bine sa ne asculte sufletul ... sau ne facea sa radem.
cu trecerea timpului realizam ca nu mai vrem aceleasi lucruri ca atunci cand am plecat la drum...poate la inceput vroiam o cariera si o companie placuta alaturi de care sa putem petrece putinele ore ramase libere cand ajungem seara acasa; acum poate vrem sa lasam cariera pe planul doi si sa insistam pe viata personala...poate vrem o familie. dar daca in noi schimbarea se produce peste noapte, nu putem sa ne asteptam sa fie la fel si la celalalt. obisnuit cu o rutina a vietii in doi, in momentul cand ne schimbam prioritatile trebuie sa stie si el...si fie le va schimba si el , fie nu. nu toate cuplurile se maturizeaza in acelasi timp si daca initial au pornit la drum cu un scop comun, dupa o perioada nu-si mai regasesc alaturi aceeasi renonanta ca altadata.
si cum femeia, fiinta schimbatoare si vesnic in cautare de altceva, vrea cand un barbat visator si romantic - cand altul cu care sa se simta bine si sa cutreiere lumea, sau unul calculat pe care sa se bazeze si alaturi de care sa se simta ocrotita, va dati seama ca indiferent de alegerea facuta la un moment dat tot gasim ceva care sa ne nemultumeasca.

dar cum stim cand e doar o toana si cand e intradevar alegerea gresita in viata si trebuie sa schimbam ceva?

what's next?

cand crestem, ne facem fel si fel de vise referitoare la ce vom fi cand vom ajunge "oameni mari". si timpul trece si nici nu ne dam seama cand plecam de acasa si facem un prim pas in directia aleasa de noi in viata. uneori prima alegere se dovedeste a fi cea buna, alteori nu. sau poate cand ajungi la facultate si ai o prima intalnire cu "viitorul tau" iti dai seama ca nu e ceea ce iti doresti.

sa luam cazul meu de exemplu. din clasa XIa am spus ca vreau sa fac automatica si sa devin programator. imi e greu sa spun de ce asta. poate pentru ca unchii mei, pe care i-am admirat intotdeauna, au facut facultatea asta, sau poate pentru ca era cea mai mare provocare cu putinta. zis si facut. am intrat la facultate...nu era nimic din ceea ce as fi sperat sau ce se vede in filme, dar e o experienta aparte: esti departe de casa si inveti sa convietuiesti cu niste oameni pe care deabia ii cunosti. la scurt timp dupa ce a inceput facultatea m-am si angajat. alte lucruri noi, alti oameni cunoscuti...alte experiente menite sa ajute la procesul de maturizare. odata cu primul job si implicit primul salariu, vin si alegerile facute pe cont propriu: unde locuiesc, ce imi cumpar, cum imi petrec concediile. dar vin si facturile si o mai mare intelegere a valorii banului.

odata ajuns la facultat incerci sa te gandesti care e urmatorul pas. stii ca o sa termini facultatea si te gandesti ce iti doresti de la viata dupa. raspunsul pare simplu: vrei o cariera, o familie, prieteni cu care sa petreci concediile...si totusi, de unde incepi.

la terminarea facultatii totul este foarte confuz. daca pana atunci poate lucrai doar ca sa ai o sursa de venit, acum trebuie sa incepi sa iti creezi o cariera, sa acumulezi experienta in domeniul pentru care te pregateste facultatea. dar sa te angajezi undeva fara sa ai experienta e mai greu. asa ca incepi de jos, de la un salariu mic si inveti, acumulezi informatii si experienta. dupa un timp te obisnuiesti cu cerintele firmei si poti face fata mai multor provocari la locul de munca, te poti implica in mai multe proiecte si atunci poti cere un salariu mai mare. si dupa 2-3 ani ajungi la un salariu decent si incepi din nou sa te gandesti: si acum ce urmeaza?

si iarasi urmeaza perioada de planuri. oare vreau sa fac asta tot timpul? ar trebui sa am si eu casa mea? sau poate nu am de ce sa investesc intr-o casa pana nu am o persoana cu care sa impart acea casa. si incepe o serie de "relatii", mai mult sau mai putin reusite. incepi sa creezi o imagine a celui cu care vrei sa iti imparti viata si pe masura ce cunosti noi "potentiali" si incerci noi relatii, mai cizelezi lista. gasirea jumatatii nu e intotdeauna usoara. de multe ori nu ai timpul necesar sa iesi si sa cunosti prea multi oameni. alteori nu cunosti decat oameni care nu sunt potriviti si te intrebi daca nu cumva tintesti prea sus sau esti prea pretentios / pretentioasa cu cei pe care-i cunosti...vezi cum altii in jur isi gasesc fericirea, se casatoresc, au copii, au o viata...si te intrebi daca o sa ti se intample si tie vreodata...

cand nu te mai intrebi si lasi viata sa te poarte in ce directii vrea, atunci apare si acel cineva care iti insenineaza viata. deodata toate problemele se impart la doi. atunci incepi sa te gandesti la viitor, toate planurile se fac acum in doi, vacantele capata alte semnificatii, totul pare sa prinda culoare si intr-o buna zi te trezesti ca incepi sa te pregatesti de nunta. pentru cele mai multe fete, asta e ziua la care au visat de cand erau mici si citeau cum Cenusareasa a fost salvata de print. cu putin noroc nunta o sa fie asa cum o visati. (recunosc, in cazul meu a intrecut orice asteptari). apoi urmeaza sa va luati o locuinta, o masina...

deja in acest moment esti undeva departe pe lista de planuri facute la 13-14 ani. ai zice ca e un moment bun sa te relaxezi si sa te bucuri de viata pe care o ai. dar nu suntem facuti asa. mereu vrem sa stim ce urmeaza. si dupa nunta binenteles ca toata lumea se gandeste la copii. si apoi la o locuinta mai mare - poate o casa.

mereu viata te duce acolo unde ai cerut sa ajungi...uneori pe parcurs realizezi ca nu e ceea ce vrei, alteori altii au grija sa "iti saboteze" drumul. dar de cele mai multe ori, desi ajungi unde ai cerut, nu e niciodata deajuns. mereu te intrebi:si acum ce urmeaza?

De petrecere

Good old times ....
Vremea cand adunam gasca odata pe saptamana la carciuma. Vremea cand reuseam sa descarcam tensiunea unei munci psihice prin iesirile noastre de petrecere. Vremea cand ...
M-am simtit ca pe vremuri cand am reusit (nu eu ... dar ocazia a contribuit) sa ne adunam si sa ne simtim la petrecere ca si atunci cand plecam aproape dimineata dupa o noapte de dans, bauta si muzica (buna daca ma intrebi pe mine - gusturile .. stiti voi cum e cu ele).
Cred ca mai vreau ... oricum, ocazii mai apar, doar grupul sa mai poata.
Si tot ca pe vremuri am adunat cateva ipostaza, fotografii, amintiri. Stiu pe cineva care m-a boscorodit de multe ori pentru obiceiul meu ... dar daca asta ne ajuta sa ne amintim de momentele fericite ... de ce nu?
Cateva amintiri de data asta ... centrul atentiei ... Mona (doar a fost petrecerea ei). Alte roluri ... ceilalti petrecareti ... momentul ... candva in martie-aprile 2009. Enjoy!

Sarbatorita ....


Lumea se incalzeste pentru petrecere ...



Chiar si danseaza ... (Junior ... cred ca-ti rup picioarele)



Iar ... in final ... asteptand plecarea acasa ...