8 februarie 2008

la limita ridicolului...

muncesti in fiecare zi mai mult decat scrie in contractul tau, atat cat pare organismul tau dispus sa duca, te intorci acasa stors...asta in cazul in care firma nu a binevoit sa te trimita undeva prin tara si atunci te intorci intr-o camera de hotel / pensiune unde ca un robotel supus pregatesti situatii, raspunzi la mailuri ... pana cand se stoarce si ultima picatura de energie din tine si adormi. a doua zi suna ceasul si incepi din nou acelasi program...cand reusesti sa iti formezi o rutina care sa te ajute sa le faci pe toate cate ti se cer, au ei grija sa mai adauge ceva pe lista. si asta nu e tot. in cazul in care nu faci fata sau protestezi, tot ei sunt cei care sunt revoltati. urla...dau mailuri strigatoare la cer...dau cu biciul atat cat se poate.
cata vreme indeplinesti linistit tot ce ti se cere, esti o resursa...nu o valoare, nu un angajat model, doar o resursa. cand incepi sa nu mai poti si sa te revolti, esti nerecunoscator. daca incerci sa gasesti o portita cat sa faci si ce iti cer ei, dar sa iti asculti si organismul care scartaie din toate balamalele, nu e bine. pe scurt: orice incerci sa faci altfel decat vor ei, nu e bine.
si pe cat de absurd pare, nu poti iesi din nebunia asta decat picand la pat...fie ca ajungi cu salvarea la urgenta sau ca nu te poti ridica din pat din cauza febrei, numai asa capeti un mic ragaz. si atunci te intrebi: chiar se merita?