merg pe strada si vad o multime de oameni care se plimba tinandu-se de mana. de multe ori ma trezesc ca ii invidiez (sau mai bine zis ii admir) pentru imaginea pe care mi-o lasa. dar oare chiar asa e, chiar sunt fericiti? e greu de spus dintr-o singura privire
de-a lungul timpului am cunoscut multe cupluri care desi pareau perfecte si "erau impreuna" de multi ani (in jur de 8 - 10 ani) se destramau si lasau in urma multa tristete si cioburile unei vieti in doi...de-a lungul timpului am sters lacrimile amare ale prietenelor parasite si am raspuns cat am putut eu de bine la intrebari absurde precum "de ce-a plecat" sau "ce are aia si eu nu am". de fiecare data incercam sa pastrez vie speranta in "dragoste", in acel sentiment pur care se poate naste intre doi oameni. de cele mai multe ori poate o faceam si pentru mine: aflata in asteptarea acelui zburator cu negre plete care sa imi fure inima si care sa imi dea "turburarile si tanjirile iubirii" aveam nevoie sa cred in dragoste.
(nu pot sa nu ma amuz...acum cand scriu ma aflu la o masa, in benzinaria Agip din fata CNAS si scriu la un laptop mic care atrage privirile celor din jur. salul care imi acopera umerii nu face decat sa sporeasca misterul si sa intrige privirile masculilor care beau o cafea sau un suc la mesele din apropiere)
deunazi am incercat sa ascult si sa sfatuiesc cat mai bine o prietena care era incercata de indoiala. nu era un "caz" atat de complicat sau de neinteles, dar ma bulversa imaginea pe care o aveam eu despre acest cuplu:o frumoasa poveste de dragoste care dupa multi ani se concretizeaza in nunta. ba mai mult, de cate ori am avut ocazia sa "socializez" cu ei imi pareau indragostiti, dar nu genul acela de porumbei care stau cioc in cioc tot timpul sau in care ea este tot timpul peste el, ci dintre cei care inca mai apreciaza o plimbare de mana cu persoana iubita si un zambet complicitar aruncat din cand in cand.
dar in fiecare dintre noi exista un sambure de indoiala, mai ales atunci cand nu este totul asa cum am dori la persoana iubita. dupa o perioada mai lunga de convietuire, in anumite situatii, descoperim poate reactii (sau lipsa lor) care nu se potrivesc cu asteptarile noastre. lucruri marunte ca "eu vreau sa ma plimb prin parc si el vrea sa se uite la fotbal" sau "eu vreau sa merg prin magazine si el nu vrea", "mie imi place la munte si lui la mare'' pot deveni intr-un moment de oboseala un capat de lume. de cele mai multe ori picatura care strica totul este un termen de comparatie. fie ca il comparam pe cel drag cu un fost iubit, o posibila idila sau chiar cu sotul / prietenul unei bune prietene, intotdeauna ne lasa cu un gust amar. si ca tabloul sa fie complet, putem arunca in mijlocul unei discutii aprinse "cutarescu cum a putut sa faca asa si tu nu". ce nu realizam in acel moment ( si tragic este ca nici dupa) este ca acel "cutarescu" invocat de noi poate are multe defecte si poate in orice alta situatie reactia lui nu este cea dorita. sau poate nici nu il cunoastem suficient de bine pe acel "cutarescu" incat sa stim cum ar reactiona in alte situatii; stim doar ca acele lucruri care ne nemultumesc la cel drag, la el ne placeau. sau poate acel cineva stia mai bine sa ne asculte sufletul ... sau ne facea sa radem.
cu trecerea timpului realizam ca nu mai vrem aceleasi lucruri ca atunci cand am plecat la drum...poate la inceput vroiam o cariera si o companie placuta alaturi de care sa putem petrece putinele ore ramase libere cand ajungem seara acasa; acum poate vrem sa lasam cariera pe planul doi si sa insistam pe viata personala...poate vrem o familie. dar daca in noi schimbarea se produce peste noapte, nu putem sa ne asteptam sa fie la fel si la celalalt. obisnuit cu o rutina a vietii in doi, in momentul cand ne schimbam prioritatile trebuie sa stie si el...si fie le va schimba si el , fie nu. nu toate cuplurile se maturizeaza in acelasi timp si daca initial au pornit la drum cu un scop comun, dupa o perioada nu-si mai regasesc alaturi aceeasi renonanta ca altadata.
si cum femeia, fiinta schimbatoare si vesnic in cautare de altceva, vrea cand un barbat visator si romantic - cand altul cu care sa se simta bine si sa cutreiere lumea, sau unul calculat pe care sa se bazeze si alaturi de care sa se simta ocrotita, va dati seama ca indiferent de alegerea facuta la un moment dat tot gasim ceva care sa ne nemultumeasca.
dar cum stim cand e doar o toana si cand e intradevar alegerea gresita in viata si trebuie sa schimbam ceva?
