Trec printr-o perioada mai agitata la munca; nu mai am timp liber ... si ii duc dorul. Acum as vrea sa ma pot duce la carturesti sa ma plimb printre randurile cu carti, sa aleg o carte la intamplare si sa o rasfoiesc sau sa ma uit la CDurile cu muzica si sa citesc titlul unei melodii si sa ma las purtata in timp la momentul cand am ascultat-o sau am dansat ...sa ies cu o prietena la o cafea sa mai povestim vrute si nevrute...sa merg prin parc...sa ma plimb pe strazi si sa privesc la vitrine, sa intru in magazinele care ma atrag, sa ma opresc la o cafenea si sa savurez o cafea si o prajitura...sa iau aparatul si sa pozez viata si locurile...si multe alte lucruri marunte pe care le neglijam atunci cand aveam timp, lasandu-ma prada lenei de weekend.
Toamna asta a fost chiar frumoasa: zile insorite, temperaturi mai mult decat rezonabile pentru jumatate de noiembrie. Si cand vad atata culoare in jur, zile vesele si insorite, prietene razand si povestind in timp ce merg pe strazi si admira vitrinele, iubiti care se tin de mana si pasesc visatori pe aleile parcurilor privind din cand in cand unul in ochii celuilalt si zambesc "esti atat de frumoasa" sau "ce norocoasa sunt", copilashi mici care abia ce au invatat sa mearga si acum topaie si chicotesc fericiti in jurul parintilor...nu am cum sa raman indiferenta.
Cu doua sau trei weekenduri in urma nu am mai rezistat. Era prea multa viata in jur ca eu sa stau inchisa in birou de dimineata pana seara. asa ca ne-am oprit la "magazinul de cafea" preferat sa luam cafea si am mers in parc:mmm, este superb sa bei cafeaua de dimineata in parc, intr-o zi insorita de toamna. aleile parcului erau acoperite de frunze rosii si galbene si din loc in loc se mai zarea si cate o frunza verde. desi era cald si se anuntase ca este ultimul weekend insorit din aceasta toamna, nu era multa lume in parc. erau cativa oameni care iesira cu cainii la plimbare...parinti sau bunici cu mititei jucausi care erau incantati de pietricelele gasite pe alei...cativa pasionati de fotografie ... indragostiti ... straini care vroiau sa afle despre romania mai mult decat dracula sau hagi ... batrani care stateau pe banca la soare si se bucurat cand mai intalneau si pe altcineva de varsta lor cu care sa stea de vorba ... din cand in cand mai aparea si cate un grup de tineri zgomotosi care se credeau singuri pe planeta si vorbeau cat puteau ei de tare si de vulgar, crezand ca asta ii face mai smecheri sau mai apreciati. A fost un inceput de zi minunat. Ce pacat ca nu fac asta mai des ...
Incep sa cred ca asa suntem conceputi: nu realizam cat de importante sunt micile bucurii de zi cu zi decat atunci cand ne sunt luate sau cum spun americanii "we take for granted". E normal ca soarele sa straluceasca dar nu iti dai seama cat de mult iti place sa straluceasca decat in zilele ploioase sau apasate de ceata; numesti program normal sau rutina cand bei cafeaua de dimineata alaturi de cei dragi, dar ii duci dorul atunci cand timpul nu iti permite si trebuie sa alergi la munca...pierzi timpul la televizor si spui "mi-e lene sa ies acum din casa" si cand nu ai timp tare ai vrea sa iesi, sa te bucuri de compania unui prieten sau sa evadezi putin din bucurestiul agitat si sa te retragi undeva la tara, la aer curat si multa liniste. o plimbare in parc? suna banal sau pentru unii chiar plictisitor, dar atunci cand timpul nu iti permite decat sa dormi si sa mananci si in rest munca si iar munca, gandul la linistea unei dupa amiezi in parc suna mai mult decat imbietor...sau o plimbare cu bicicleta, o ora pe un teren de tenis sau la un bazin de innot si toate celelate activitati pe care din comoditate le-ai dat la o parte atunci cand ai avut mult timp liber la dispozitie nu realizezi cat de importante sunt pentru tine decat atunci cand nu ai timp sa le faci si te trezesti spunand "ce as mai merge la ... daca as avea timp". da, de multe ori lasam comoditatea sa ne indeparteze de ceea ce ne place...mereu gandim "o sa am timp sa fac si asta".
Ne lasam prinsi in vartejul vietii si uitam de noi, de micile lucruri care dau culoare vietii: uitam de prajiturile mamei si de felul in care i se lumineaza fata cand te vede, de placerea de a citi o carte sau a savura o cafea in parc sau in gradina, de bucuria revederii cu o prietena din liceu cu care sa depeni amintiri, de felul in care vantul iti flutura parul intr-o zi de toamna, de cafeneaua unde mergeati impreuna cand v-ati cunoscut, de plimbarile prin parc pentru a cauta primele semne de primavara, de cofetaria unde ai mancat cele mai bune prajituri, o cina romantica intr-un restaurant din brasov, un concert la malul marii, cautarea ultimei carti scrise de autorul preferat sau a ultimului album cu muzica scos de o trupa care iti place, strugurii mancati direct din vita de vie de la bunica si nu din standurile de la supermarket, o partida de sah jucata intr-o dupa amiaza linistita de weekend, un episod din Ally McBeal, un drum in miez de noapte in celalalt capat al orasului ca sa mananci cea mai buna shaorma din oras sau pana la magazinul cu clatite, un cer senin de vara cand stai si cauti carul mare ... e pacat sa ne traim viata in alb si negru cand petele de culoare sunt atat de usor de obtinut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu