friends will be friends (II)

de-a lungul vietii intalnim multi oameni; ne-am pripi sa ii numim pe toti prieteni...marea lor majoritate se ridica la rangul de cunostinte sau (fosti) colegi de scoala/serviciu, putini raman prieteni. din liceu am ramas cu multi astfel de cunoscuti, dar numai doi mi-au ramas si prieteni...nu ii vad prea des, ne auzim mai mult la telefon sau pe internet, dar stiu ca sunt acolo si oricand vorbesc cu ei pare ca mai ieri ne-am vazut ultima data; e ciudat: simti mai mult repros in voce de la cei cu care nu ai avut prea multe de impartit daca nu ai mai dat nici un telefon sau nu ai mai iesit la o cafea / o bere...decat de la prieteni, care sunt mereu bucurosi cand te aud la telefon sau cand va intalniti.
cu buna mea prietena din liceu am pastrat legatura in timpul facultatii (ea a studiat in ploiesti, unde s-a si stabilit, eu fiind in bucuresti); desi pe vremea aia internetul nu era asa raspandit si nici telefoanele mobile nu erau accesibile si pe toate drumurile, reuseam sa ne vedem si sa auzim una de cealalta mai des prin scrisori. poate pentru generatiile de acum pare demodat si ineficient, dar trebuie sa recunosc ca o scrisoare este mai personala decat un mail. acum incercam sa luptam cu distanta si cu agitatia de zi cu zi si sa fim parte una din viata celeilalte; ea are o fetita adorabila pe care nu am mai vazut-o de aproape un si pe care vreau sa o cunosc, acum fiind la varsta cand descopera lumea si este un motoras de intrebari si curiozitati. anul trecut am reusit sa ne rezervam o zi in care sa colindam bucurestiul si sa stam la povesti ca in anii de liceu. sper sa reusim si anul asta, macar o zi...

saptamana care a trecut m-am intalnit cu un prieten pe care nu il mai vazusem tot cam de un an.l-am gasit neschimbat, zambitor si cu o gramada de povesti cum il stiam. era ca si cum timpul cand nu ne-am vazut nici nu a existat; nu eram doi straini, ci doi oameni care au iesit la cafea sa mai stea de vorba. e uimitor cum poti sa schimbi numai doua - trei vorbe - ce filme ai mai vazut, ce carti ai mai citit, ce locuri ai vizitat sau urmeaza sa vizitezi - si brusc timpul cat nu v-ati vazut parca dispare; parca a fost mereu langa tine. ce e placut cand te intalnesti cu prieteni care desi ii simti apropiati, ii vezi rar, este ca poti sa te vezi pe tine in ochii lor, poti sa vezi cum ai evoluat ca om. poti sa ai mereu incredere in ei ca nu te vor lasa sa te transformi intr-un om rau, lipsit de valori, iti vor aminti mereu de visele tale si nu te vor lasa sa te indepartezi de ele...they will keep you true!


vorbeam cu o prietena cu ceva timp in urma despre "rostul cosmic" pe care il are orice om care apare in viata ta; cum viata iti scoate in cale oamenii cu un scop...eu prefer sa cred ca intreaga viata e un spectacol la care alegi doar sa stai spectator si sa aduni invataminte, sau alegi sa participi si inveti pe parcurs. de la orice om ai ceva de invatat: fie ca inveti cum sa nu te comporti ( pe principiul nu vreau sa devin ca X), inveti cum sa ai grija cui acorzi increderea ta si cat de mult lasi oamenii sa se apropie de tine, in cine sa ai incredere si in cine nu, dar inveti si sa razi, sa te bucuri de lucrurile marunte, sa te bucuri de ceea ce ai si sa nu iti irosesti viata alergand mereu in cautarea de mai mult/mai bun sau mereu cu ochii la ca are vecinu, uitand sa te bucuri de ce ai tu; sunt oameni de la care ai ce sa inveti profesional, oameni pe care ii poti lua ca model in viata de zi cu zi (pe zi ce trece sunt si mai mandra de alegerea nasilor), dar si oameni pe care preferi sa ii lasi in urma sau sa pastrezi o oarecare distanta cand te convingi ca nu aveti aceleasi principii de viata.

prietenii? ei apar in viata ta pentru a "participa" la modelarea caracterului tau; sunt genul de aparitii in urma carora viata ta nu mai e la fel. cand l-am cunoscut pe sotul meu, am fost inainte de toate prieteni si imi placea compania lui pentru ca ma facea sa ma simt mai buna, mai intelegatoare / ingaduitoare. cand viata ma aduce in acel punct cand nici eu nu mai stiu cine sunt, ei ma ajuta sa ma regasesc; cand uit sa zambesc, cand vad mai usor jumatatea goala a paharului si ceea ce nu am/nu stiu, ignorand ceea ce am, ei sunt acolo sa ma ajute sa vad jumatatea plina; cand nesimtirea celor din jur pare sa ma sufoce si ignoranta lor este ridicata la rang de arta - intotdeauna imi revin cu o cafea sau o convorbire cu un prieten. prietenii m-au ajutat sa devin cea care sunt azi...friends will be friends!

Jurnal de calatorie ... Praga

Calatorie ... mi-a placut sa calatoresc si pot insirui destul de multe amintiri de prin locurile prin care am fost. Nu sunt ahtiat dupa calatorii insa, nici dupa locuri exotice. Am descoperit in timp cateva locuri ce mi-au placut si pe care le-as vizita si revizita cu placere. Praga e unul din acestea ...
Praga. As avea mult de povestit ce am invatat, aflat in timp despre oras, despre istoria lui dar si depre frumusetea unui conglomerat arhitectonic atat de bine conservat.
Am facut mai zilele trecuta o escapada de patru zile in Praga. Mi-am adus aminte detalii care m-au facut sa iubesc orasul asta de atata vreme. Strazile inguste si intortocheate ale orasului vechi, parcurile suprinzatoare pe care le gasesti intre cladiri vechi de sute ani, un oras viu prin multimea de turisti dar si prin atat de multe case pastrate peste secole.
Am avut norocul de vreme, foarte buna dupa standardele Pragai - acolo unde ploua sau sunt nori 3/4 din an (si credeti-ma ca stiu ce spun) - si de un inceput de primavara ... atat de cald, luminos si colorat.

Primavara in parcul Petrin.

Praga.
Mie imi plac orasele incarcate de istorie, acolo unde gasesti marturia secolelor pe stradutele inguste, unde un detaliu te duce cu mintea in vremuri de demult despre care ai auzit doar. Si visezi ...

Praga e un astfel de oras. E locul in care vei gasi orasul de la 1300 inconjurat incet de straturile secolelor care vin dupa. E locul unde nu vei vedea amestecul de sticla, otel si arhitectura baroca unele langa celelalte. Frumusetea Pragai consta in pastrarea orasului si acolo unde au creat constructii noi in mijlocul cartierelor vechi s-a chinuit sa integreze arhitectonic, chiar daca au folosit fatade noi ... nu sunt ostentativ diferite.

Podul Carol si orasul vechi vazute de sus ...

Praga e orasul care a stiut sa-si pastreze istoria. Chiar si in perioada in care "avantul socialist" a stricat multe alte orase din zona de influenta a pactului de la Varsovia. Am vizitat si cartierele noi. Sunt, in parte, ca la noi. Cartiere de blocuri ca niste cutii de chibrite mari. Arata la fel de anost. Ce face diferenta imensa este ca sunt in zonele exterioare - nu au construit in mijlocul orasului vechi, ci in afara lui, unde ar fi fost teoretic mahalaua Pragai. Si mai este ceva care le diferentiaza, chiar foarte mult - au construit rarefiat, au intins cartierul cat a fost nevoie ca sa existe spatiu intre blocuri, spatiu umplut cu verde. Si nu au inghesuit noile generatii de blocuri intre cele mai vechi. Arata comuniste si blocurile lor ... dar ai loc sa respiri, sa parchezi masina, sa vezi un parc verde si copaci intre blocuri ... nu au fost meschini.

Am sa las cateva fotografii sa vorbeasca despre oras.

Palatul regal si catedrala St. Vitus vazute de pe podul Carol

Podurile de pe raul Valtava vazute din Vyshehrad.
In fundal palatul regal si catedrala.

Orasul vechi si podurile peste rau vazute din observatorul de pe dealul Petrin.

Regele Carol si cele 4 neveste

Turnul de la capatul podului
dinspre orasul vechi

Mi-am adus aminte de anul petrecut in Praga, de lungile plimbari pe jos de cascat gura si admirat orasul. De stradute, de piata veche, de multele biserici mai mici sau mai mari atat de frumos ornate, de istoria orasului, cele cateva crampeie pe care le-am stiut.

Daca aveti timp si puteti ... mergeti la Praga. Dar nu incercati sa faceti un circuit ... mergeti prin oras. Luati un ghid scris care sa va povesteasca despre istoria locurilor. Si inarmati-va cu rabdare si timp.

Si daca aveti norocul sa vedeti Praga primavara, intr-o dupaamiaza calda si insorita, merge-ti si in gradina palatului Senatului ... merita.

Minunate magnolii ... nu-i asa?

Ada stie ....

coada la...cultura

ma aflam zilele trecute in centru, la Universitate, cu diverse treburi de rezolvat. cum in zona parcarea nu este foarte la indemana, am lasat masina la arhitectura...putin mers pe jos nu a stricat nimanui. cand am ajuns in dreptul casei de bilete de la teatru am observat un lung sir de oameni care stateau civilizati, fara ingramadeala si fara prea mare zarva la coada. multimea se intindea pana in strada si chiar putin spre rosetti. desi era destul de frig si era sambata dimineata - ora la care marea majoritate inca se mai intind in pat sau isi sorb tacticosi cafelutza de dimineata (de multe ori si eu ma regasesc in aceasta majoritate) acei oameni stateau la coada sa cumpere bilete. este placut sa observi ca setea de cultura nu a murit; desi televiziunile incearca sa ne indobitoceasca cu emisiuni care mai de care mai deocheate si cu stiri din ce in ce mai violente, oamenii cauta linistea unei piese de teatru; desi in ultima vreme salile de cinema s-au inmultit in bucuresti si au aparut o multime de filme 3D si 6D, oamenii prefera teatrul. si nu spun asta doar de la acea coada la bilete...asta a fost doar o confirmare a ceea ce stiam deja: oamenii s-au saturat de non valori. daca nu ma credeti puteti incerca sa cumparati bilete la spectacole cu cateva zile inainte de reprezentatie...si o sa vedeti ca nu mai gasiti.
eu recunosc, nu am memorie si uit mare parte din piesele de teatru la cateva luni dupa ce le-am vazut. dar ce imi ramane in minte de la toate reprezentatiile la care am fost este momentul de final cand actorii fac reverenta de final si o sala intreaga se ridica in picioare si ii aplauda; este un moment emotionant cand multimea incearca in cele cateva minute de aplauze sa multumeasca pentru orele cand au uitat de griji, lasandu-se purtati in lumea magica a teatrului.
este placut sa vezi multa lume la un targ de carte sau la o librarie...decat sa ii vezi la mult anuntatele reduceri din marile complexe comerciale. este placut sa vezi ca desi din orice se cauta "senzationalul" si nu conteaza stirea sau adevarul, ci cat de mult se poate inflori si transforma in telenovela sau "stire bomba", oamenii cauta altceva: fie ca e o piesa de teatru, o seara la opera, o ora la patinoar sau de ce nu o cina la un restaurant linistit unde se aude in surdina muzica de pian.