e greu sa fi mereu "om mare". uneori simti nevoia sa iei o pauza...de la responsabilitati, griji, suparari si haosul cotidian. si exact asta am facut eu azi. am coborat din carusel si m-am intors putin in trecut, in vremea liceului. Nu, nu am stat in casa cu poze in brate incercand sa retraiesc vremurile trecute; ci mi-am dat intalnire cu cea mai buna prietena a mea din liceu. in general cand pleci spre facultate, se rup legaturile cu colegii; asa a fost si in cazul meu: am pastrat legatura cu putine persoane, cu care mai ne vedeam uneori la cafea sau ne mai auzeam pe mail. cu exceptia unei persoane: nico. cu ea ma vizitam uneori (ea s-a stabilit la ploiesti); ea stia cand sufar, cand ma bucur...si eu stiam tot ce era important in viata ei. asa ca nimic mai potrivit pentru o zi de relaxare ca vizita unei prietene. am stabilit cu o saptamana in urma sa ne luam liber pentru o zi de colindat pe aleea amintirilor; desi vremea a tinut sa ne testeze hotararea cu stropi de ploaie si rafale de vant, nu ne-am lasat cu una cu doua. asa ca iata-ne impreuna in cafeneaua mea preferata din zona veche a bucurestiului, savurand o cafea buna si punandu-ne la curent una cu viata celeilalte; ne-am plimbat apoi prin cateva locuri in care spiritul Craciunului isi facuse simtita prezenta
cand reduci ziua de azi la o povestire, pare ceva lipsit de importanta...dar va provoc sa incercati sa uitati de neplacerile cotidiane si sa va petreceti o zi alaturi de un prieten sau daca nu, macar o zi cu si pentru voi; uneori problemele din viata de zi cu zi te schimba, te imbatranesc, te fac sa uiti cine esti tu cu adevarat. din cand in cand meritam o zi in care sa ne amintim de noi
