pentru 2009 in lista de "to do" ramasese o excursie la Praga. si cu putine zile inainte sa se termine anul am reusit sa imi indeplinesc si aceasta dorinta si am ajuns sa petrec Craciunul la Praga. iarna nu e un anotimp bun de vizitat, in general fiind preferate statiunile montane pentru sporturile de iarna ce pot fi practicate aici. Praga insa face exceptie: un oras frumos, cu stradute inguste pe care te poti pierde colindand si privind la vitrinele care mai de care mai atragatoare. in luna decembrie orasul este aranjat in spiritul sarbatorilor: cu pietele impodobite cu brazi si luminite, cu casute de lemn de unde poti cumpara vin fiert, pretzel sau kurtos kolacs, cu scena de unde seara se aud colinde.
dar nu despre praga vroiam sa va vorbesc...e greu de descris in cuvinte un oras ca praga si nu are cum sa impresioneze pe cineva numai din povestiri, trebuie vizitat.
la plecare, in aeroport, am hotarat sa imi caut o carte de citit...cea pe care o luasem de acasa nu ma incanta prea tare (si eram deja la jumatate...deci nu aveam sperante ca se va schimba ceva); asa am ajuns sa cumpar o carte numita "ratacirile fetei nesabuite". alegerea s-a dovedit a fi una buna...o lectura captivanta, scrisa intr-un mod aparte, nu cu un stil savant ci mai degraba unul pe intelesul tuturor, cu un limbaj "colorat" pe alocuri si detalii destul de intime spuse cu o normalitate dezarmanta.
ce e interesant e ca si in viata de zi cu zi intalnesti persoane nesabuite care ratacesc prin viata, persoane care nu stiu sau nu pot sa se multumeasca cu ceea ce au si umbla mereu in cautare de altceva. de-a lungul vietii cautam lucruri / calitati diferite la cei pe care ii vrem alaturi; daca in zbuciumul adolescentei ne tenteaza "smecherasul" grupului sau cel care e mai retras si invaluit in mister, in timp ajungem sa apreciem mai mult oamenii pentru ceea ce sunt in esenta si pentru ceea ce devenim noi in prezenta lor. sunt persoane, ca si eroina cartii, care prefera sa stie mereu pe cineva acolo, "caldutz" si cu bratele mereu deschide, cineva care se multumeste cu un strop de atentie si pentru care lumea nu mai are culoare si nici gust cand fiinta adorata isi ia zborul; si la aceasta persoana se intorc ori de cate ori ceva merge rau: fie ca viata e monotona sau prea-agitata si au nevoie de linistea unor brate dragastoase, ca se tem de singuratate sau ca pur si simplu au nevoie de dragostea cuiva ca sa isi linga ranile unor relatii nepotrivite sau sa isi consolideze increderea in fortele proprii. Autorul cartii nu ne da o solutie sa ne ferim de astfel de oameni, dar ii descrie suficient de detaliat incat sa ii recunoastem - micuta mea zanzi, poate daca citesti ii privesti cu alti ochi pe cei din jurul tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu