Una din cartile mele preferate este “Panza de paianjen” de Cella Serghi. O carte buna, care te tine atent asupra evolutiei personajului principal: o tanara frumoasa, dintr-o familie saraca, dar care prin farmec si inteligenta ajunge sa se remarce si astfel sa fie acceptata in “lumea buna”. Ce mi-a atras oarecum atentia de la tanara domnitza si de la creionarea ei, era un tanar pe nume Alex. Ce era asa special la el…era farmecul pe care il exercita asupra ei. Cuvintele pe care i le spunea in clipele cand erau singuri, dependenta pe care i-o crease…incat o facuse sa uite de sotul ei, de viata ei, de tot ce era important pentru ea. Dar ce era mai iesit din comun era faptul ca in momentul in care ea nu ii raspundea la vorbele mieroase si la invitatiile lansate, el se “dadea lovit”, viata parea sa nu mai aiba sens fara ea (sau cel putin asa ii plangea ei in urechi) ca in secunda urmatoare sa il regasim alaturi de o alta muza, razand si bucurandu-se de viata. And that makes me wonder…oare cand cineva iti promite si luna de pe cer sau iti declara inflacarata iubire nascuta brusc si pe nepusa masa… cand pari ridicata undeva pe un piedestal facut parca special sa te astepte pe tine, oare cat de real e totul si cat e emotie exagerata sau si mai trist, cuvinte frumoase spuse pentru a rupe legatura ta cu pamantul si a te ridica pe un nurisor roz si pufos (roz pentru a sublinia dragalasenia momentului)? Te face sa pici pe ganduri si sa te intrebi daca sunt adevarate vorbele sau daca tu nu raspunzi, se intoarce “pe partea cealalta” unde il asteapta o alta prezenta blonda si fermecatoare, dispusa oricand sa-i ostoiasca dorul.
Daca am invatat ceva de la viata este ca nu e bine sa privesti in mod intentionat la partea posibil negativa a lucrurilor, cu atat mai mult cu cat ai atata nevoie sa crezi in partea lor frumoasa. Poti sa petreci nopti albe privind la luna si gandindu-te ca acum e cu alta si ii spune si ei ce altadata iti spunea tie, sau poti sa crezi ca intre voi a fost ceva real, frumos si care va dainui mereu in gandurile voastre…si va licari mereu cand va veti intersecta privirile. De multe ori ajuta sa ai un “Alex” care sa reprezinte tot ce e mai bun si mai frumos…pe care sa il idealizezi si care sa reactioneze de fiecare data asa cum ti-ai dori si care ar fi oricand dispus sa iti astearna lumea la picioare si sa o picteze in ce culori vrei tu. Un ideal pe care nu poti si nici nu ai vrea sa il atingi…pe care e suficient sa il stii undeva in lume pentru a-ti mentine vie speranta… pentru a zambi si a visa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu