Imi sta de ceva vreme maraiala asta pe varful limbii si un imbold de a o scuipa afara ma incearca cam in fiecare zi. De ce cu iz politic? Dar ce nu e cu iz politic in perioada asta in orasul ce cu drag imi polueaza plamanii de mai bine de 10 ani incoace?
Gustul amar si nevoia de a da cu bata s-au accentuat (caci nu poate fi vorba de pornit - au pornit de multa vreme) anul trecut in decembrie, cand un val de presiune a lovit proiectul la care lucrez. Cine ma cunoaste, stie si unde lucrez si intelege pornirea mea violenta. Vorbeam de valul de presiune. O presiune inutila, parerea mea, o presiune care a fost initiata pe un substrat politic (dupa cum ziceam). Si ca orice problema cu substrat politic se face foarte multa valva pe pregatiri si prea putin se ajunge sa se realizeze in fapt. Nu pun la socoteala nervii intinsi la maxim pentru a ajunge sa tin un termen limita care nu isi avea rostul, nu pun la socoteala ca organismul se resimte si organismul are de suferit din stres si oboseala. Cu ce am iesit din aceasta lovitura de sfarsit de an? Cu o scarba imensa fata de un sistem (si aici vizez mai multe nivele ... business - firmele care sunt parte in proiectul asta si managementul lor, politic - prin implicarea sau ne-implicarea institutiilor care urmeaza sa beneficieze de proiect) si cu o pornire proletara de a darma o serie de lucruri. Dar asta nu imi ajuta cu nimic.
Am ales sa fac ceea ce mi se tot sufla din culise ... ce e mai bine pentru mine. Caut o alta firma care sa imi ofere ceea ce actuala nu mai poate, desi se straduie sa gaseasca formula prin care sa ma pastreze. Din pacate pentru ei, actiunea este una tardiva, iar impactul este mult prea mic de vreme ce eu nu vad sa schimbe in bine cele cateva aspecte care ma fac sa plec. Si nu sunt banii cei care sunt de vina, castig suficient cat sa imi permit capricii si sa-mi ramina (cred ca sunt destule voci care sa sustina ca doar banii sunt motivul de plecare si ca as putea sa renunt la fatarnicie - cine ma cunoste, stie si ca spun pe bune cand vorbesc de bani).
Unde e in toata balmajeala asta izul politic, ati putea intreba? Pai, e bine inradacinat in actiunile unor oameni din top managementul firmelor implicate in ranchiuna mea. E un modus vivendi care a fost preluat din culisele mascaradei care se numeste clasa politica la noi. Este un dispret permanent fata de om, privit doar ca un asset al firmei. Nu ma simt proprietatea lor, nu am fost niciodata, de asta nici nu am de ce sa imi fac procese de constiinta. Nu evadez, nu fug. Plec catre un alt contract in care sa ma simt mai bine, fara rahatul politic care sa imi guverneze programul in fiecare zi. Singurul lucru pe care il regret este plec dintr-un mediu in care profesional am privit mereu inainte si nu am pritidit sa avansez mereu. Presimt ca voi da peste niste perioade de stagnare ... dar putin odihna nu cred sa imi strice.
Meschinarii politice ma indeamna sa imi schimb locul de munca ... asta esupararea mea.
Stiu prea multa lume care are sa spuna ca trebuia sa fac asta de multa vreme. Nu am agreat insa fripturismul locului de munca, schimbarea unei firme cu alta doar pentru ca am stat mai mult de 2 ani intr-un loc - gasesc ca este o abordare puerila, ca un "plictis" de locul si oamenii respectivi, o permanenta nemultumire ... nu e genul meu. In fine. Dar asta e subiect de alta felie de ce e in mintea mea ....
La buna reauzire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu